Perfecționismul se maschează adesea ca o dorință de a superioritatedar este de fapt o sursă de stres cronic și epuizare.
Forțează o persoană să stabilească standarde nerealiste, a căror realizare este practic imposibilă, potrivit unui corespondent .
Anxietatea devine companionul constant al unui perfecționist, deoarece acesta trăiește cu teama de a face o greșeală sau de a nu îndeplini așteptările. Acest lucru creează un cerc vicios în care orice sarcină este paralizantă din cauza fricii de un rezultat neideal.
Pixabay
Cauza principală a perfecționismului este adesea stima de sine scăzută și convingerea că dragostea și recunoașterea trebuie câștigate prin impecabilitate. Persoana încearcă în mod inconștient să compenseze nesiguranța interioară prin realizări externe.
Metoda „suficient de bun” oferă o abordare fundamental diferită, bazată pe acceptarea conștientă a limitelor rezonabile ale efortului. Ea urmărește să mute accentul de la rezultatul ideal la o sarcină finalizată care satisface nevoi practice specifice.
Această abordare funcționează prin rearanjarea conexiunilor neuronale, reducând treptat importanța idealului în sistemul de recompensare al creierului. În timp, creierul învață să obțină satisfacție din finalizarea lucrurilor, mai degrabă decât din îmbunătățirea lor la nesfârșit.
Inacțiunea și aderența continuă la perfecționism duc la epuizare emoțională și amânare. Amânarea constantă a lucrurilor devine mecanismul de apărare al psihicului împotriva traumei unui posibil eșec.
Primul pas practic este să definiți în mod clar criteriul „suficient” pentru fiecare sarcină specifică înainte de începerea acesteia. Stabiliți-vă limite clare de timp sau de calitate pe care nu le veți depăși.
Al doilea pas este să permiteți în mod conștient defecte mici, controlabile, în sarcinile minore. Scopul acestui exercițiu este de a experimenta faptul că lumea nu se va prăbuși din cauza unei mici erori.Al treilea pas este de a analiza consecințele în lumea reală ale unui rezultat neideal, care sunt aproape întotdeauna mai puțin dezastruoase decât cele anticipate. Acest lucru ajută la ruperea legăturii dintre eroare și rușine.
Dezvoltarea compasiunii de sine este un element-cheie în ancorarea metodei „suficient de bun”. Amintiți-vă că a fi om înseamnă a fi imperfect, iar acest lucru nu vă invalidează valoarea.
Practicarea regulată a metodei restructurează tiparele de gândire, reducând semnificativ fondul general de anxietate și eliberând energia mentală pentru lucrurile cu adevărat importante. Câștigați mai mult timp și spațiu mental pentru creativitate și relaxare.
Treptat, metoda „suficient de bun” devine un nou obicei sănătos care duce la creșterea productivității și la o mai bună calitate a vieții. Capacitatea de a renunța la control la momentul potrivit devine o sursă de adevărată libertate interioară și pace sufletească.
Citește și
- De ce creierul înregistrează eșecurile mai viu decât succesele: cum funcționează mecanismul ancestral de supraviețuire
- De ce nu ne amintim copilăria: cum funcționează fenomenul amneziei din copilărie
