Adesea nu observăm cum ritualul zilnic de a ne privi în oglindă ne modelează starea de spirit și sentimentul de sine.
Acest experiment este conceput pentru a rupe cercul vicios al evaluării externe și a ne întoarce spre noi înșine, relatează .
Primele douăzeci și patru de ore fără reflecție provoacă un sentiment ciudat de eliberare de obligația obișnuită de a te scruta pe tine însuți. Impulsul de a-ți aranja părul sau de a verifica cum îți vin hainele dispare, ceea ce creează un vid necunoscut.
Până în a treia zi, creierul începe să compenseze lipsa de informații vizuale prin ascuțirea celorlalte simțuri. Începeți să vă concentrați mai mult pe sentimentele interne de confort și comoditate decât pe aspectul ipotetic.
Treptat, anxietatea cauzată de necunoașterea aspectului tău este înlocuită de curiozitate și de un nou nivel de conștientizare a corpului. Începeți să vă simțiți corpul prin mișcare și senzații tactile, mai degrabă decât printr-o imagine vizuală.
Acest proces dezvăluie cât de mult din imaginea noastră de sine este legată de impresii vizuale trecătoare și adesea distorsionate. Vă separați sinele de reflexia sa, ceea ce poate fi o experiență cu adevărat vindecătoare.
Fără inspecție vizuală constantă, autocritica și perfecționismul sunt reduse. Pur și simplu trăiți, mai degrabă decât să vă evaluați și să vă ajustați constant reflecția în timp real.
Experimentul expune mecanismul prin care ne uităm la oglindă pentru confirmarea valorii noastre și a acceptabilității noastre sociale. Privat de acest instrument, ești obligat să cauți confirmarea valorii tale în alte aspecte mai profunde ale personalității tale.
Până la sfârșitul săptămânii, apare un nou sentiment de sine, mai holistic și mai puțin fragmentat. Realizezi că identitatea ta nu este doar o imagine, ci o colecție de gânduri, sentimente, acțiuni și senzații corporale.
Revenirea la oglindă după o pauză poate fi șocantă, dar vă permite să vă priviți reflexia cu un ochi proaspăt, mai puțin fixat. Observați imaginea de ansamblu a unei persoane mai degrabă decât defectele individuale.
Această experiență învață consumul conștient de informații vizuale despre sine, mai degrabă decât respingerea totală. Este vorba despre a face relația cu oglinda mai sănătoasă și mai controlată.
Practica de a evita temporar oglinzile poate fi un instrument puternic pentru consolidarea stimei de sine și reducerea anxietății. Ea ajută la mutarea atenției de la aparențe la calitățile și sentimentele interioare, oferind un nou sentiment de libertate.
Citește și
- De ce creierul se fixează pe rău: Cum ne-a învățat evoluția să ne amintim eșecul
- Cum să nu te mai plângi de orice: practică de mindfulness pentru începători
