Oamenii nici măcar nu observă cum plânsul devine principalul lor mod de comunicare cu lumea.
Acest obicei formează un filtru specific de percepție a realității, prin care trec doar evenimentele negative, relatează corespondentul .
Un experiment de o săptămână privind refuzul de a se plânge ajută la înțelegerea adevăratei dimensiuni a acestui program comportamental automat. Primele zile sunt deosebit de dificile, deoarece creierul este obișnuit să ia calea celei mai mici rezistențe.
Pixabay
Cauza principală a nemulțumirii constante constă adesea în dorința de sprijin și simpatie din partea celorlalți. Cu toate acestea, această metodă de eliberare psihologică are efecte secundare grave asupra sănătății mintale.
Recitirea constantă a problemelor în mod repetat crește semnificația lor subiectivă în conștiința umană. Conexiunile neuronale responsabile de percepția negativă sunt consolidate și creează un model comportamental stabil.
Mecanismul de acțiune al experimentului se bazează pe principiul întreruperii conștiente a gândirii automate. Fiecare încercare de a opri o plângere activează cortexul prefrontal responsabil pentru autocontrol și gândire rațională.
A renunța la obiceiul de a te plânge nu înseamnă a ignora problemele și dificultățile reale. Este vorba despre trecerea de la un răspuns emoțional la o căutare constructivă de soluții.
Consecința inacțiunii și a păstrării obiceiului este pesimismul cronic și un sentiment de neputință. Persoana își pierde treptat capacitatea de a observa aspectele pozitive ale vieții și oportunitățile de creștere.
O soluție practică este dezvoltarea abilității de reevaluare cognitivă a situației sau reframing. Această metodă permite reformularea problemei și găsirea de resurse ascunse sau noi perspective în cadrul acesteia.O altă strategie eficientă este practica recunoștinței zilnice, care mută atenția asupra beneficiilor la îndemână. Simpla enumerare a elementelor pozitive, chiar și mici, antrenează creierul să caute binele.
Rezultatul experimentului de o săptămână este o scădere vizibilă a nivelului de anxietate și a stresului emoțional general. Există mai multă energie pentru activități productive și creativitate.
Participanții la o astfel de provocare observă adesea o îmbunătățire a calității contactelor sociale și a relațiilor interpersonale. Oamenii încep să ajungă la cineva care emană încredere și calm, mai degrabă decât să împărtășească negativitate.
Concluzia principală este că mințile noastre sunt antrenabile, la fel ca mușchii corpului. Evitarea sistematică a plângerii declanșează o schimbare profundă a mentalității către o mai mare conștientizare și reziliență.
Citește și
- De ce ne asumăm vina pentru greșelile altora: cum funcționează mecanismul de proiecție psihologică
- Dependența de aprobare: cum să scăpăm din capcana comparației constante cu ceilalți
