Adesea, ne asumăm vina pentru greșelile altora fără să ne dăm seama de adevăratele motive ale unui astfel de comportament.
Acest proces automat este înrădăcinat într-un mecanism de apărare al psihicului cunoscut sub numele de proiecție, informează .
Proiecția ne permite să exteriorizăm sentimente interioare intolerabile și să le atribuim altora. În acest fel, ne proiectăm în mod inconștient posibila vinovăție sau vina reală asupra altei persoane, dar apoi în mod ciudat luând-o asupra noastră.
Pixabay
Acest mecanism se formează adesea în timpul copilăriei, când copilul este forțat să își asume responsabilitatea pentru stările de spirit sau greșelile adulților. Copilul internalizează modelul conform căruia bunăstarea sa depinde de starea emoțională a părinților săi și se învinovățește pentru problemele acestora.
La vârsta adultă, acesta devine un tipar persistent de comportament în care se simte responsabil pentru sentimentele și acțiunile celorlalți. Continuăm să ne asumăm rolul de țap ispășitor pentru a menține iluzia de control asupra situației.
Din punct de vedere mental, asumarea vinei altcuiva pare mai puțin dureroasă decât admiterea propriei neputințe sau confruntarea cu criticile reale ale altcuiva. În acest fel, evităm anxietatea existențială mai profundă și conflictul prin păstrarea relației.
Acceptarea constantă a vinovăției altuia duce la rușine cronică, anxietate și epuizare. Persoana își golește resursele emoționale încercând să poarte o sarcină imposibilă care nu i-a aparținut niciodată.
Ruperea acestui cerc vicios se poate face prin recunoașterea momentului în care mecanismul de proiecție este declanșat. Urmăriți markerii fizici – o tensiune bruscă în corp sau un sentiment de greutate după o conversație.
Puneți-vă întrebarea: „Este aceasta cu adevărat responsabilitatea mea sau îmi asum ceva ce aparține altcuiva?”. Delimitarea clară a domeniilor de responsabilitate proprii și ale celorlalți este un pas esențial către vindecare.
Dezvoltați limite psihologice sănătoase, învățați să spuneți „nu” și recunoașteți dreptul celorlalți de a face propriile greșeli. Amintiți-vă că nu este responsabilitatea dumneavoastră să corectați greșelile altora.
Apelați la practica autocompătimirii pentru a înlocui autoculpabilizarea obișnuită cu sprijin. Amintiți-vă că nu trebuie să fiți convenabil pentru toată lumea și să vă sacrificați propriul confort mental.
În cazurile dificile, lucrul cu un psihoterapeut vă poate ajuta să identificați cauzele care stau la baza acestui comportament și să treceți peste trauma din spatele acestuia. Terapeutul vă poate ajuta să învățați strategii noi, mai sănătoase, de interacțiune.
Eliberarea treptată de povara vinovăției altor persoane vă va reda vitalitatea și energia care erau cheltuite pentru menținerea mecanismului distructiv. Veți învăța să vă distingeți sentimentele reale de cele impuse și să construiți relații echitabile.
Citește și
- Dependența de aprobare: cum să ieși din capcana de a te compara constant cu alții
- De ce vocea interioară vă împiedică să mergeți mai departe: Cum să recunoașteți și să neutralizați criticul
