Autocritica pare pentru mulți a fi singurul motor al progresului, dar de fapt are efectul opus.
Recriminările constante și acuzațiile interne creează un sentiment persistent de anxietate și nemulțumire, potrivit corespondentului .
Psihicul nostru este astfel aranjat încât critica activează centrele cerebrale responsabile de durere și stres. Acest lucru declanșează mecanisme de apărare care paralizează voința și dorința de a acționa.
Pixabay
Din punct de vedere evolutiv, autocritica a fost necesară pentru supraviețuirea socială și evitarea greșelilor. În lumea modernă, acest mecanism a devenit hipertrofiat și acum lucrează adesea împotriva noastră.
Lipsa de autocompătimire duce la stres cronic și epuizare emoțională. O persoană cade în capcana gândirii ciclice, în care fiecare sarcină nouă provoacă teama de eșec.
Autocompătimirea nu are nimic de-a face cu autocompătimirea sau îngăduirea slăbiciunilor. Este practica de a face față propriilor dificultăți și eșecuri cu conștiință și bunătate.
Cercetările arată că autocompătimirea crește motivația și rezistența la eșec. Persoanele care o practică își revin mai repede după un eșec și își asumă noi provocări cu mai mult entuziasm.
Primul pas către dezvoltarea autocompasiei este conștientizarea momentului de autocritică. Este necesar să învățăm să observăm acele momente în care vocea interioară începe să vorbească în limbajul reproșurilor.
Al doilea pas este să reformulezi gândurile într-un dialog mai suportiv și mai înțelegător. Întrebați-vă ce i-ați spune celui mai bun prieten al dumneavoastră într-o situație similară.
Al treilea pas este să vă acceptați emoțiile și sentimentele fără a încerca să le suprimați sau să le ignorați. Acordă-ți permisiunea de a te simți obosit, frustrat sau trist fără să te judeci pentru asta.
Practicarea regulată a autocompătimirii schimbă literalmente neuronii căi ale creierului, consolidând conexiunea dintre zonele responsabile pentru empatie și reglarea emoțională. Acest lucru vă face mai flexibili și mai rezistenți din punct de vedere psihologic.
În timp, veți începe să observați că vă cheltuiți mai puțină energie mentală pe autovătămare și mai multă pe acțiuni productive. Energia eliberată este canalizată către creativitate și rezolvarea problemelor practice.
Calea către autocompătimire este o abilitate care necesită practică regulată și răbdare cu tine însuți. Începând cu pași mici, veți construi treptat o relație nouă, mai sănătoasă cu dumneavoastră.
Citește și
- De ce perfecționismul stă în calea vieții: cum să adoptați o strategie „suficient de bună” pentru a reduce anxietatea
- De ce nu te poți stăpâni: rolul ancorelor în autoreglare
