Adesea ne atribuim propriile eșecuri presiunii circumstanțelor, în timp ce atribuim eșecurile altora deficiențelor personale.
Această prejudecată cognitivă este cunoscută în psihologie drept eroarea fundamentală de atribuire, informează .
Această distorsiune apare din cauza modului natural în care funcționează creierul nostru, care tinde să simplifice procesarea unor cantități mari de informații sociale. Devenim centrul propriei noastre lumi, astfel încât factorii externi par motive mai evidente pentru acțiunile noastre.
Pixabay
Când vine vorba de analizarea comportamentului altor persoane, ne concentrăm mai degrabă asupra personalității lor decât asupra situației care ar fi putut să le influențeze. Acest efect este observat deoarece situația celeilalte persoane este adesea invizibilă sau de neînțeles pentru noi.
În schimb, atunci când ne analizăm propriul comportament, suntem perfect conștienți de toate presiunile și constrângerile externe cu care ne-am confruntat. Această asimetrie a informațiilor conduce la o eroare sistematică în explicarea motivelor comportamentului.
Blamarea circumstanțelor servește ca un mecanism psihologic de apărare puternic, care ne protejează stima de sine de efectele dăunătoare ale eșecului. Recunoașterea erorii personale poate fi o lovitură dureroasă pentru percepția de sine.
Caracteristicile culturale joacă, de asemenea, un rol semnificativ în modelarea modelelor de atribuire, influențând modul în care societatea încurajează sau descurajează acceptarea responsabilității. În culturile colectiviste, oamenii manifestă o tendință mai redusă de a comite eroarea fundamentală de atribuire.
Transferarea constantă a responsabilității către factori externi creează iluzia controlului, dar, de fapt, ne lipsește de capacitatea de a ne influența efectiv viața. Acest lucru duce la neajutorarea învățată și la o atitudine pasivă.
Pentru a dezvolta o viziune mai obiectivă, trebuie să exersați în mod conștient reevaluarea situațiilor și să priviți ceea ce s-a întâmplat din unghiuri diferite. Întrebați-vă ce factori externi au putut influența cealaltă persoană și ce factori interni v-au putut influența pe dumneavoastră.Terapia cognitiv-comportamentală oferă tehnici eficiente pentru identificarea și corectarea acestor gânduri automate. Lucrul cu un terapeut vă poate ajuta să dezvoltați modele de gândire mai sănătoase și mai adaptative.
Recunoașterea înclinației către o eroare fundamentală de atribuire este primul și cel mai important pas către o evaluare mai echilibrată și mai corectă a propriei persoane și a celorlalți. Această cunoaștere vă permite să luați decizii mai ponderate și să vă asumați responsabilitatea acolo unde este necesar.
Dezvoltarea inteligenței emoționale și a empatiei contribuie în mod direct la reducerea manifestării acestei prejudecăți cognitive. Înțelegerea sentimentelor și circumstanțelor celorlalți face ca judecățile noastre să fie mai grațioase și mai exacte.
Astfel, capacitatea de a se angaja într-o autoreflecție sănătoasă și o redistribuire a responsabilității este o abilitate-cheie pentru dezvoltarea personală și construirea unor relații armonioase. Este o cale de trecere de la găsirea defectelor la analiza constructivă și la eficiența personală.
Citește și
- Cum să oprești dialogul intern: o tehnică dovedită pentru schimbarea atenției
- De ce vi se pare că toată lumea se uită la voi: efectul „lumina reflectoarelor” și cauzele sale
