Amintirile false sunt amintiri vii și detaliate ale unor evenimente care nu s-au întâmplat cu adevărat.
Creierul poate percepe aceste construcții ca fiind autentice cu o certitudine absolută, relatează .
Acest fenomen nu este un semn al unei tulburări mintale și poate fi observat la persoane perfect sănătoase. Studiile neurobiologice arată că aceleași părți ale creierului sunt responsabile de reproducerea atât a amintirilor adevărate, cât și a celor false.
Pixabay
Mecanismul de formare a amintirilor false este adesea legat de munca de imaginație și de procesul de prelucrare semantică a informațiilor. Atunci când o persoană își imaginează în mod repetat un eveniment, creierul său începe să interpreteze această imagine drept o experiență reală.
Un alt declanșator puternic este influența externă, cum ar fi întrebările tendențioase sau dezinformarea din partea unei surse autorizate. Treptat, versiunea celeilalte persoane a evenimentului se integrează în memoria personală și dobândește noi detalii senzoriale.
Implicarea emoțională și stresul cresc, de asemenea, semnificativ probabilitatea denaturării memoriei. Nivelurile ridicate de cortizol poate perturba consolidarea amintirilor, făcându-le mai vulnerabile la manipularea ulterioară.
Presiunea socială și dorința de a se conforma narațiunii grupului determină indivizii să își ajusteze în mod involuntar amintirile pentru a se potrivi cu narațiunile celorlalți. Acest efect este deosebit de pronunțat în situațiile de discuție colectivă a trecutului.
Încrederea naivă în infailibilitatea propriei memorii creează riscuri grave în viața de zi cu zi. De exemplu, aceasta poate conduce la mărturii eronate sau la luarea unor decizii bazate pe experiențe distorsionate.
Ignorarea existenței acestui fenomen face o persoană vulnerabilă la manipulare și dezinformare. Fără o reflecție critică asupra trecutului, istoria personală poate fi ușor rescrisă de influențe externe.Pentru a minimiza riscurile, este important să se dezvolte gândirea critică și obiceiul de a analiza sursele propriilor amintiri. Este util să vă puneți întrebări cu privire la proveniența anumitor detalii ale unei amintiri.
Lucrul cu fotografii și însemnări de jurnal din acea perioadă ajută la consolidarea amintirilor autentice. Cu toate acestea, nici această metodă nu este complet fiabilă, deoarece procesul de rememorare în sine poate modifica memoria.
Recunoașterea maleabilității și imperfecțiunii memoriei este esențială pentru o percepție mai sobră a propriului trecut. Această cunoaștere face posibilă separarea evenimentelor reale de cele construcțiile mentalecreate de creier.
Astfel, amintirile false sunt o parte integrantă și naturală a funcționării memoriei umane. Înțelegerea naturii lor ne permite să menținem o relație mai sănătoasă și mai obiectivă cu propriul nostru trecut.
Citiți și
- Ce se întâmplă dacă meditezi doar 5 minute pe zi: cum îți va schimba gândirea și alegerile
- Cum funcționează creierul nostru pentru a găsi vina: psihologia atribuirii și tendința de autojustificare
