Neajutorarea învățată este un fenomen psihologic în care o persoană încetează să mai încerce să își îmbunătățească situația, chiar și atunci când apare ocazia.
Această stare se formează după o serie de evenimente negative care sunt percepute ca fiind incontrolabile, relatează un corespondent .
În contextul unei relații toxice, partenerul se confruntă constant cu imprevizibilitatea, criticile și oscilațiile emoționale. El sau ea dezvoltă treptat convingerea că orice acțiune pe care o întreprinde nu va afecta rezultatul situației.
Pixabay
Mecanismul-cheie în acest caz este întărirea negativă, atunci când un comportament dorit (de exemplu, încercarea de a pleca) este întâmpinat cu o rezistență atât de puternică sau manipulare încât este mai ușor să renunți la luptă. Persoana învață să fie neajutorată, deoarece experiența sa dovedește inutilitatea efortului.
În prima etapă, se formează o convingere privind incontrolabilitatea evenimentelor atunci când toate încercările de negociere sau de schimbare a comportamentului agresorului eșuează. În a doua etapă, apare o percepție persistentă a propriei incapacități de a influența relația. A treia etapă se caracterizează prin generalizarea acestui sentiment de neajutorare la alte domenii ale vieții.
În timp, stima de sine a victimei scade și apare anxietatea sau depresia. Resursele emoționale sunt atât de epuizate încât chiar și gândul la schimbare provoacă o teamă paralizantă.
Apatia și pasivitatea devin un mecanism de apărare care permite psihicului să economisească energie în condiții de stres cronic. O persoană preferă suferința cunoscută suferinței necunoscute pentru că nu crede într-un rezultat pozitiv.
Este important să realizăm că ieșirea din această stare necesită recunoașterea mecanismului de neajutorare învățată în sine. Primul pas este să recunoaștem că sentimentul de disperare nu este o realitate obiectivă, ci o reacție dobândită.
Trebuie să începeți cu activități mici, dar realizabile, care vă vor ajuta să vă recâștigați sentimentul de control asupra propriei vieți. Acestea ar putea fi un hobby, o realizare sportivă sau succese profesionale care nu au legătură cu relația.Este extrem de util să solicitați sprijinul unui psiholog specializat în lucrul cu relațiile traumatice. Profesionistul vă poate ajuta să rupeți ciclul atitudinilor negative și să dezvoltați un plan personalizat pentru schimbare.
Restabilirea treptată a limitelor personale și deprinderea abilităților de asertivitate permit noi modalități de comunicare. Acest lucru creează o experiență de advocacy de succes care contrazice vechiul model.
Lucrul cu neajutorarea învățată este procesul de reeducare a creierului pentru a observa posibilitățile și a crede în propriile forțe. Fiecare decizie, chiar și cele mici, luată pe cont propriu consolidează o nouă conexiune neuronală.
Depășirea acestei afecțiuni deschide ușa către relații sănătoase bazate pe respect reciproc și egalitate. Eliberarea de lanțurile neajutorării învățate îi redă individului paternitatea propriei vieți.
Citește și
- De ce uităm de ce am intrat în cameră: cum ajută neurobica la antrenarea memoriei de lucru
- Ce se întâmplă dacă surprindeți momente de „flow” timp de o săptămână: cum vă va schimba percepția asupra timpului și productivității
