Dificultatea de a recunoaște propriul neadevăr are rădăcini neurobiologice profunde legate de mecanismele de supraviețuire de bază ale creierului nostru.
Creierul percepe o amenințare la adresa ego-ului nostru aproape în același mod ca un pericol fizic, activând circuite de apărare similare, relatează un corespondent .
Acest sistem străvechi ne face să ne apărăm instinctiv și să analizăm criticile.
Pixabay
În momentul în care cineva ne contestă judecata, amigdala, responsabilă de procesarea emoțiilor, declanșează răspunsul „lovește sau fugi”. Eliberarea hormonilor de stres, precum cortizolul și adrenalina, eclipsează literalmente capacitatea cortexului prefrontal de a emite judecăți echilibrate.
Cortexul prefrontal, care este responsabil pentru logică și autocontrol, este suprimat temporar de un semnal emoțional puternic din amigdală. Ca urmare, acționăm impulsiv în efortul de a reduce cu orice preț disconfortul psihologic.
Acest conflict intern este reflectat în teoria disonanței cognitive, care apare atunci când două atitudini contradictorii se ciocnesc. Creierul încearcă să reducă această tensiune neplăcută în orice mod posibil, alegând adesea calea cea mai ușoară – respingerea noilor informații.
Se declanșează așa-numita distorsiune de protecție a ego-ului, care ne forțează să interpretăm faptele într-o lumină favorabilă stimei noastre de sine. În mod inconștient, filtrăm informațiile, memorându-ne victoriile și uitându-ne eșecurile.
Nevoia constantă de a avea dreptate creează un cerc vicios, crescând nivelul general de anxietate și stres. În timp, acest lucru poate duce la deteriorarea relațiilor cu ceilalți și la izolare socială.
Puteți rupe acest ciclu prin antrenarea conștientă a cortexului prefrontal pentru a lucra în momentele de potențial conflict. Simpla pauză pentru câteva respirații profunde poate ajuta la calmarea amigdalei și la recâștigarea controlului cognitiv.Următorul pas este să exersați reorientarea de la obiectivul de a „câștiga argumentul” la obiectivul de a „înțelege poziția celeilalte persoane”. Ascultarea activă fără pregătirea imediată a contraargumentelor mută creierul de la modul de apărare la modul de explorare.
Dezvoltarea flexibilității psihologice ne permite să privim recunoașterea unei greșeli nu ca pe o înfrângere, ci ca pe un act de creștere și de dobândire a unei noi experiențe. Această abordare reduce foarte mult amenințarea ego-ului și face procesul mai ușor.
Practicarea regulată a meditației mindfulness întărește conexiunile neuronale ale cortexului prefrontal, îmbunătățind autoreglarea emoțională. Acest lucru face creierul mai rezistent la provocări și vă ajută să vă mențineți claritatea mentală chiar și în discuții tensionate.
Înțelegerea faptului că reacția noastră inițială de apărare este doar un program neurobiologic automat îi ia din putere. Alegerea conștientă de a fi curios și deschis devine un instrument real de dezvoltare personală.
Citește și
- De ce credem în horoscop: cum funcționează mecanismul psihologic al tendinței de confirmare
- De ce este greu să părăsim o relație toxică: mecanismul neajutorării învățate
