Teama de succes este un fenomen psihologic complex care este adesea deghizat în lene sau nesiguranță.
În mod paradoxal, ea menține o persoană în pragul realizărilor dorite, creând o barieră internă, relatează corespondentul .
Această teamă se formează în copilăria profundă prin interiorizarea atitudinilor părinților și a scenariilor familiale. Un copil poate adopta inconștient convingerea că a fi prea vizibil sau prea bogat este periculos pentru legăturile sociale.
Pixabay
Un alt motiv este teama de responsabilitatea sporită care va veni inevitabil odată cu noul statut. O persoană se teme că nu va fi capabilă să facă față așteptărilor celorlalți și că reputația sa va fi distrusă.
Credințele negative subconștiente despre bani și faimă joacă, de asemenea, un rol-cheie în acest proces. Succesul poate fi asociat cu pierderea clarității mentale, singurătate sau sacrificii exorbitante în viața personală.
Mecanismul psihologic al fricii de succes este adesea legat de un conflict intern între dorința de a obține mai mult și nevoia de a rămâne în siguranță. Creierul percepe necunoscutul care însoțește succesul ca pe o potențială amenințare, activând reacții de anxietate.
Compararea cu persoane mai de succes poate consolida această teamă, generând sentimente de inferioritate. Persoana începe să creadă că nu merită performanțe înalte sau că talentele sale nu sunt suficient de mari.
Programarea socială contribuie, de asemenea, prin intermediul stereotipurilor culturale și al rolurilor de gen. În unele societăți, manifestarea ambiției de către femei sau de către membrii anumitor grupuri sociale poate fi condamnată.
O consecință a fricii de succes este procrastinarea cronică și amânarea constantă a lucrurilor importante pentru mai târziu. Individul găsește multe motive convingătoare pentru a nu începe proiecte complexe sau pentru a le abandona în stadiul final.Autorecunoașteți această teamă prin analizarea situațiilor în care v-ați sabotat în mod neașteptat progresul. Acordați atenție momentelor în care ați ratat oportunități profitabile fără o explicație logică.
Depășirea acestei frici începe cu recunoașterea beneficiilor sale secundare, cum ar fi capacitatea de a rămâne în zona de confort și de a evita criticile. Trebuie să recunoașteți cu onestitate că situația dumneavoastră actuală, deși nu este ideală, este sigură din punct de vedere psihologic.
Colaborarea cu un psiholog vă poate ajuta să identificați traumele și atitudinile subiacente din copilărie care alimentează această teamă. Terapeutul utilizează tehnici de terapie cognitiv-comportamentală pentru a lucra la convingerile distructive.
Extinderea treptată a zonei de confort prin realizări mici, dar regulate, este un pas practic esențial. Fiecare succes mic va consolida încrederea în sine și va reduce anxietatea față de obiectivele mai mari.
Citește și
- De ce ignorăm faptele: iată cum funcționează tendința de confirmare în recuperarea informațiilor
- Cum se formează epuizarea emoțională la părinți: etape pe care este important să le recunoaștem la timp
