Procrastinarea pare o simplă lene, însă rădăcinile sale se adâncesc în mecanismele psihicului nostru.
Acesta este modul în care creierul încearcă să ne protejeze de experiențe potențial neplăcute, potrivit unui corespondent .
Unul dintre principalele beneficii ascunse este ușurarea temporară a anxietății asociate cu începerea unei sarcini dificile. Creierul obține o ușurare instantanee prin alegerea unei activități mai ușoare în detrimentul uneia stresante.
Pixabay
Teama de eșec acționează adesea ca un declanșator inconștient pentru amânarea lucrurilor. Până când sarcina nu este începută, evităm riscul de a ne confrunta cu propriile imperfecțiuni și critici.
Perfecționismul este strâns legat de procrastinare, creând o teamă paralizantă de a nu face ceva suficient de perfect. Standardele interne ridicate transformă orice încercare într-o povară imposibilă.
Lipsa de claritate a obiectivelor sau a planurilor alimentează, de asemenea, dorința de a amâna acțiunea. Este mai ușor pentru creier să abandoneze o sarcină care pare prea vagă sau copleșitoare.
Reglarea emoțională joacă un rol-cheie, deoarece amânarea oferă o modalitate rapidă, deși distructivă, de a face față plictiselii sau frustrării. Alegem acțiuni care oferă recompense imediate.
În timp, acest lucru formează o conexiune neuronală stabilă în care amânarea devine un răspuns automat la stres. Creierul perpetuează acest model de comportament ca o modalitate eficientă, deși pe termen scurt, de a regla starea.
Amânarea prelungită duce la o acumulare de stres, creând un cerc vicios de vinovăție și autoculpabilizare. Aceasta subminează grav stima de sine și încrederea în sine.Pentru a rupe acest ciclu, este important să recunoașteți beneficiile ascunse pe care le oferă în prezent amânarea dumneavoastră. Răspunsul sincer la această întrebare ajută la abordarea cauzei principale, mai degrabă decât la combaterea efectului.
Împărțiți sarcinile mari în pași minimali, a căror finalizare pare aproape imperceptibilă. Această abordare reduce rezistența psihologică și ajută creierul să se concentreze mai degrabă pe proces decât pe rezultat.
Utilizați tehnica „regulii celor cinci minute”, convenind cu dvs. să lucrați la o sarcină timp de doar câteva minute. Adesea, odată ce începem, constatăm că inerția procrastinării se diminuează și devine mai ușor să continuăm acțiunea.
Formarea de noi conexiuni neuronale necesită timp și consecvență, deci este important să exersați o nouă abordare în mod regulat. În timp, creierul va învăța să obțină satisfacție din procesul de activitate în sine, mai degrabă decât să-l evite.
Citiți și
- De ce nu poți alege pe stomacul gol: cum foamea ne face să ne mulțumim cu cele mai proaste opțiuni
- De ce ne este greu să ne abatem privirea de la un argument: mecanismele psihologice ale privitului de pe margine
