Nevoia de a crede într-o lume dreaptă este fundamentală pentru psihicul uman și servește ca o apărare psihologică împotriva haosului.
Această credință ne ajută să ne simțim în control asupra evenimentelor imprevizibile, creând iluzia predictibilității, relatează .
Acest fenomen este descris în detaliu în lucrările psihologului Melvin Lerner, care l-a numit „ipoteza lumii juste”. Conform acestei teorii, oamenilor le este mai ușor să creadă că lumea este aranjată corect decât să accepte caracterul aleatoriu al nenorocirilor.
Pixabay
La nivel cognitiv, această convingere reduce anxietatea asociată cu realizarea propriei vulnerabilități. În subconștient, vrem să credem că nu ni se va întâmpla nimic rău pentru că facem ceea ce trebuie.
Această atitudine începe să se formeze în copilăria timpurie prin intermediul basmelor și poveștilor în care binele triumfă întotdeauna asupra răului. Astfel, modelul „comportamentul bun este recompensat, iar comportamentul rău este pedepsit” este înrădăcinat adânc în subconștient.
Una dintre cele mai negative manifestări ale acestei credințe este tendința de a da vina pe victimele unei nenorociri pentru a păstra propria imagine a lumii. Dacă o persoană are o nenorocire, este mai ușor să presupunem că este vina ei decât să admitem că i s-ar fi putut întâmpla oricui.
În viața de zi cu zi, acest lucru duce la judecăți prejudiciabile, de exemplu cu privire la persoanele sărace sau grav bolnave. Societatea poate crede că aceștia nu s-au străduit suficient sau au dus un stil de viață greșit pentru a se distanța de problemele lor.
Credința într-o lume dreaptă este, de asemenea, strâns legată de fenomenul iluziei de control, în care oamenii își supraestimează capacitatea de a influența evenimentele. Căutăm modele acolo unde nu există pentru a ne crea un sentiment de siguranță.
Social media și rețelele sociale consolidează adesea această distorsiune, prezentând povești de succes care se încadrează în tiparul „munca grea a dus la recompensă”. Cu toate acestea, ele arată rareori rolul norocului, al privilegiilor sau al simplei coincidențe.Renunțarea la această convingere poate fi dificilă din punct de vedere emoțional, deoarece necesită acceptarea faptului că oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele fără niciun motiv aparent. Cu toate acestea, acest pas este necesar pentru a dezvolta empatia și o viziune mai realistă asupra vieții.
Depășirea credinței într-o lume dreaptă începe cu conștientizarea propriilor gânduri și judecăți automate despre alți oameni. Este important să ne întrebăm dacă opiniile noastre sunt bazate pe fapte sau pe dorința de a ne simți în siguranță.
Dezvoltarea gândirii critice și învățarea despre diferite perspective ne ajută să vedem natura multifațetată și complexă a situațiilor de viață. Înțelegerea rolului factorilor sistemici, cum ar fi inegalitatea socială, reduce, de asemenea, tendința de a da vina pe victimă.
În concluzie, respingerea ipotezei unei lumi juste nu face viața mai sumbră, ci mai degrabă deschide ușa către o mai mare conștientizare, compasiune și ajutor real pentru cei care se află în situații dificile. Acest lucru permite o relație mai onestă și mai solidară cu lumea și cu sine însuși.
Citiți și
- De ce creierul nu poate ignora muzica de fundal: cum funcționează filtrul de informații auditive
- De ce creierul se concentrează asupra lucrurilor rele: cum ne-a programat evoluția prejudecățile negative
