Oamenii se confruntă cu fenomenul paradoxal de a fi copleșiți de anxietate în pragul unei realizări mult așteptate și de a-și sabota inconștient succesul.
Acest comportament nu este lene sau lipsă de motivație, ci este un mecanism psihologic adânc înrădăcinat, relatează un corespondent .
Frica de succes este adesea modelată în copilărie de atitudinile părinților sau de experiențe traumatice. Este posibil ca copilul să fi interiorizat faptul că a fi strălucitor și vizibil este periculos, deoarece provoacă invidia colegilor sau critici din partea adulților.
Pixabay
Principala forță motrice din spatele acestei frici este anxietatea față de responsabilitățile și așteptările sporite pe care le aduce succesul. În mod inconștient, individul se teme că nu va fi capabil să se ridice la înălțimea noului statut și să păstreze pozițiile obținute.
Psihologii numesc acest fenomen „sindromul impostorului”, atunci când o persoană nu își poate atribui realizările și trăiește cu teama de a fi expusă. O astfel de persoană își atribuie succesele norocului sau erorii întâmplătoare, mai degrabă decât propriilor abilități și sârguinței sale.
Un alt motiv ar putea fi loialitatea inconștientă față de scenariul familial în care a avea succes este considerat „deplasat”. O persoană se străduiește în mod inconștient să rămână în zona de confort familială, deși disfuncțională, a familiei sale pentru a nu se simți vinovată pentru „superioritate”.
Mecanismul de autolimitare declanșează comportamente care anulează toate eforturile anterioare: amânare, „greșeli” bruște în sarcini simple sau provocarea de conflicte cu cei care promovează avansarea. În acest fel, psihicul încearcă să readucă persoana la o stare sigură, familiară.
Dacă nu se lucrează cu ea, această problemă poate duce la neîmplinire cronică, depresie și un sentiment constant de nemulțumire existențială. O persoană se poate învârti în cerc ani de zile, apropiindu-se de un obiectiv și apoi căzând din nou, fără să înțeleagă motivele eșecurilor sale.
Primul pas către schimbare este să recunoașteți însuși faptul fricii de succes și manifestările acesteia în viața dumneavoastră. Trebuie să analizați cu sinceritate situațiile în care v-ați sabotat inexplicabil progresul într-un domeniu important pentru dumneavoastră.O practică eficientă este să explorați și să revizuiți convingerile subiacente despre dumneavoastră și despre locul dumneavoastră în lume, adesea articulate ca „nu sunt demn” sau „să fiu cel mai bun înseamnă să fiu singur”. Terapia cognitiv-comportamentală oferă metode eficiente pentru această muncă.
Este important să învățați să acceptați laudele și recunoașterea propriilor realizări fără a le subestima. Extinderea treptată a zonei dvs. de confort prin demonstrații mici, dar publice, ale succeselor dvs. poate contribui la reducerea anxietății.
Dezvoltarea compasiunii de sine este un factor-cheie în depășirea fricii de succes, deoarece vă permite să vă tratați mai blând și să vă acceptați dreptul de a face greșeli. Realizarea faptului că un nou nivel vine întotdeauna cu noi provocări și nu vă cere să fiți perfect reduce presiunea.
Lucrul prin frica de succes deschide calea către realizarea deplină a sinelui și vă permite să vă cheltuiți energia nu pe autolimitare, ci pe mers înainte. Recunoașterea adevăratelor tale motive îți oferă libertatea de a acționa în conformitate cu propriile tale obiective, mai degrabă decât cu temerile inconștiente.
Citește și
- De ce ne comparăm constant cu alții online: mecanismele psihologice ale obiceiului
- Ce se întâmplă dacă nu crezi în preziceri: consecințele psihologice ale abandonării ritualurilor
