Oamenii amână în mod regulat sarcini pe care le consideră în mod obiectiv plăcute sau utile pentru ei înșiși.
Acest comportament pare ilogic și provoacă sentimente de vinovăție și nedumerire, relatează .
Psihologii numesc acest fenomen „procrastinarea plăcerii”, care își are rădăcinile în procese psihice profunde. Ea se formează nu ca o acțiune unică, ci ca un model neurologic stabil legat de sistemul de recompensă.
Pixabay
Mecanismul cheie este că creierul începe să asocieze însuși procesul de pregătire pentru o sarcină cu negativitatea sau efortul excesiv. Amigdala, care este responsabilă de răspunsul la amenințări, este activată mai puternic decât sistemul de anticipare a recompenselor.
Adesea, cauza nu este cazul în sine, ci disconfortul emoțional de bază sau teama care îl însoțește. Aceasta ar putea fi o teamă de a nu face față perfect sau o convingere subconștientă că nu meritați recompensa imediat.
Perfecționismul joacă un rol deosebit de distructiv în amânarea sarcinilor plăcute. Străduința pentru un rezultat impecabil creează o teamă paralizantă de a face primul pas.
În timp, acest comportament se înrădăcinează ca un model negativ pe care creierul îl percepe ca o strategie sigură. Ușurarea pe termen scurt provocată de evitarea sarcinii devine o puternică întărire pozitivă.
Inacțiunea duce la o acumulare de sarcini nefinalizate, ceea ce creează stres cronic și nemulțumire. Persoana se privează nu numai de rezultat, ci și de emoțiile pozitive ale procesului în sine.
Pentru a începe lupta cu procrastinarea ar trebui să fie cu analiza adevăratelor cauze ale fricii de o anumită sarcină. Este necesar să vă răspundeți cinstit ce anume cauzează rezistența internă.
O metodă eficientă este tehnica „regulii celor cinci minute”, când sunteți de acord cu dvs. să faceți ceva timp de doar câteva minute. Această abordare elimină bariera psihologică și ajută la demararea procesului.
Proiectele mari și plăcute ar trebui să fie împărțite în pași cât mai mici și simpli posibil. Fiecare micropas finalizat va oferi o mică porție de dopamină, formând o întărire pozitivă.
Important cu bună știință mutarea atenției de la rezultatul îndepărtat la plăcerea activității în sine. Imersiunea conștientă în momentul prezent reduce anxietatea și face sarcina mai atrăgătoare.
Practicarea regulată a atenției și a aprecierii de sine pentru victoriile mici reface treptat conexiunile neuronale. În timp, creierul începe să asocieze începerea unei activități cu o recompensă imediată, mai degrabă decât cu o amenințare.
Citiți și
- De ce creierul rămâne agățat de dialogurile nereușite: cum să oprim derularea fără sfârșit a conversațiilor
- De ce căutăm scuze în avans: Cum un mecanism psihologic de apărare ne împiedică să ne maturizăm
