Oamenii se surprind gândindu-se că, chiar înainte de a începe o sarcină dificilă, se gândesc la motive pentru un posibil eșec.
Acest mecanism mental are scopul de a atenua o viitoare lovitură dată stimei de sine și pare o manifestare a bunului simț, relatează corespondentul .
De fapt, un astfel de comportament este o formă de apărare psihologică preventivă. Creierul încearcă să se protejeze în avans de experimentarea rușinii, dezamăgirii sau sentimentului de incompetență.
Pixabay
Rădăcina acestui obicei se află adesea în teama de a fi judecat de alte persoane sau în așteptările excesive de la propria persoană. Persoana se teme inconștient că eșecul va însemna un eșec personal.
Un alt motiv poate fi reprezentat de experiențele negative din trecut care au perpetuat o reacție dureroasă la greșeli. Psihicul își construiește apărări pentru a evita să se confrunte din nou cu emoții negative intense.
Acest mecanism este strâns legat de un concept precum neajutorarea învățată. O persoană se convinge în prealabil că este imposibil să obțină succes pentru a justifica absența acțiunilor active.
Pe termen lung, obiceiul de autojustificare împiedică serios creșterea personală și profesională. Acesta creează o iluzie de securitate, dar, în același timp, privează o persoană de experiența valoroasă de depășire a dificultăților.
Utilizarea constantă a acestei strategii duce la o scădere a stimei de sine și la formarea unei poziții de viață pasive. În timp, o persoană începe să evite orice provocări, chiar și pe cele pe care este capabilă să le facă față.
Primul pas către schimbare este să recunoști momentul în care se naște în minte o scuză. Trebuie să învățați să observați și să reparați aceste gânduri și să nu le lăsați să vă conducă deciziile.Următorul pas este să încetați în mod conștient să formulați alibiuri și să vă mutați atenția pe găsirea de resurse. Întrebați-vă care sunt punctele forte și capacitățile dumneavoastră care vă pot ajuta să vă atingeți obiectivul.
Este util să exersați reformularea atitudinilor din negative în neutre sau exploratorii. În loc de „Nu pot să o fac pentru că nu știu cum să o fac”, puteți spune „Nu știu încă cum să o fac, dar pot învăța cum să o fac”.
Dezvoltarea abilității de a accepta eșecul ca parte a procesului de învățare este, de asemenea, esențială. Eșecul nu este o judecată, ci o sursă de feedback și de experiență valoroasă.
Extinderea treptată a zonei de confort prin provocări mici, dar regulate, pentru propria persoană ajută la construirea încrederii. Fiecare mică victorie asupra fricii reduce nevoia de scuze anterioare.
Citește și
- De ce ne amintim mai bine în mișcare: cum ajută memoria motorie învățarea
- Ce semnalează cu adevărat deja vu: opiniile psihologilor și neuroștiințelor
