Mulți oameni au observat că informațiile învățate prin mers sau prin alte activități fizice ușoare sunt reținute mult mai bine.
Acest fenomen este direct legat de funcționarea memoriei motorii și de activarea creierului prin mișcare, relatează un corespondent .
Memoria noastră nu este un sistem unic, ci constă din mai multe departamente interconectate, responsabile de diferite tipuri de informații. Memoria motorie, care este strâns legată de activitatea motorie, consolidează cunoștințele prin efort muscular și orientare spațială.
Pixabay
Din punct de vedere evolutiv, acest mecanism este perfect logic, deoarece a fost esențial pentru strămoșii noștri să memoreze rutele, locația surselor de hrană și semnele de pericol în mișcare. Oamenii moderni au moștenit aceste conexiuni neuronale, care pot fi utilizate eficient pentru învățare.
Neurobica, sau exercițiul holistic al creierului, se bazează pe crearea de noi asocieri prin conectarea diferitelor simțuri și a activității motorii. Atunci când ne mișcăm, creierul nostru trebuie să proceseze nu numai informații abstracte, ci și semnale senzoriale de la corp, ceea ce creează conexiuni neuronale mai puternice.
Hipocampusul, zona creierului responsabilă de formarea amintirilor pe termen lung, joacă un rol-cheie în acest proces. Activitatea fizică îmbunătățește alimentarea sa cu sânge și stimulează producția de factor neurotrofic derivat din creier, o proteină care menține neuronii viabili.
În învățarea sedentară tradițională, creierul trece adesea în modul automat de procesare a informațiilor, ceea ce reduce eficiența memorării. Mișcarea, pe de altă parte, menține o stare de stres ușor și de atenție sporită, făcând procesul de codificare a datelor mai conștient.
Ignorarea capacităților de memorare motorie are ca rezultat faptul că utilizăm doar o mică parte din potențialul creierului nostru pentru învățare. Acest lucru se traduce prin faptul că avem nevoie de mai mult timp pentru a memora și pierdem rapid informațiile după ce au fost utilizate.
O modalitate simplă de activare a memoriei motorii este să mergeți pe jos în timp ce ascultați prelegeri audio sau podcasturi pe un anumit subiect. Mișcările ritmice ajută la sincronizarea impulsurilor neuronale și îmbunătățesc concentrarea asupra materialului.O metodă și mai eficientă este scrierea tezelor sau formulelor-cheie pe o foaie mare de hârtie fixată pe perete, care angajează mișcările corpului și ale mâinilor. Această abordare combină percepția vizuală cu percepția kinestezică, dublând puterea de memorare.
Pentru a învăța cuvinte străine, puteți utiliza tehnica asocierii anumitor gesturi sau mișcări în cameră. Fiecare cuvânt nou este asociat cu un anumit loc în spațiu sau cu o anumită mișcare a mâinii, creând un suport mnemonic puternic.
Utilizarea regulată a acestor tehnici nu numai că va îmbunătăți rezultatele imediate ale învățării, dar va promova și dezvoltarea cognitivă pe termen lung. Neuroplasticitatea creierului crește, deschizând potențialul pentru o învățare mai rapidă și mai bună a cunoștințelor complexe în viitor.
Astfel, integrarea mișcării în procesul de învățare nu este doar o carte albă utilă, ci o strategie dovedită științific pentru îmbunătățirea performanței memoriei. Prin utilizarea mecanismelor naturale ale creierului, putem face progrese semnificative în autoeducație fără investiții suplimentare de timp.
Citiți și
- Ce semnalează cu adevărat deja vu: opiniile psihologilor și neurologilor
- De ce ne este frică de succes: cauzele profunde ale autolimitării și cum să le ocolim
