Înclinația noastră pentru relații distructive își are adesea rădăcinile în procese psihologice inconștiente.
Creierul tânjește după scenarii familiare, chiar dacă acestea dor, deoarece le percepe ca fiind norma, relatează .
Aceste modele se formează, de obicei, în copilăria timpurie, prin intermediul relațiilor cu părinții sau îngrijitorii. Copilul internalizează un anumit model de iubire care devine busola sa emoțională în viitor.
Pixabay
Un fenomen cunoscut sub numele de imprinting sau traumă de atașament joacă un rol-cheie în acest sens. Nevoile emoționale nesatisfăcute și rănile din trecut sunt imprimate în sistemul limbic al creierului, creând un tipar persistent.
Atunci când întâlnim pe cineva care ne amintește în mod inconștient de o figură din copilărie, creierul activează un sistem puternic de recompensă. Experimentăm un sentiment intens de „recunoaștere” și de „destin”, care este de fapt doar funcționarea conexiunilor neuronale.
Această stare este adesea însoțită de distorsiuni cognitive, printre care idealizarea partenerului. Proiectăm calități dorite asupra acestuia, ignorând semnalele de alarmă și contradicțiile evidente.
Din punct de vedere biologic, această furtună chimică se explică prin eliberarea de dopamină, norepinefrină și oxitocină. Acest cocktail creează un sentiment de euforie și dependență similar cu sevrajul de droguri al unei despărțiri.
Dacă aceste mecanisme nu sunt realizate, o persoană este condamnată la o repetare ciclică a acelorași relații dureroase. Fiecare nou partener va împărtăși trăsăturile celui precedent, menținând ciclul vicios.
Acest ciclu poate fi întrerupt doar printr-o muncă interioară profundă și o conștientizare sporită. Trebuie să vă analizați cu sinceritate relațiile din trecut și să identificați scenariile distructive recurente.Psihoterapia devine un instrument extrem de util în acest proces pentru a ajuta la descoperirea cauzelor profunde ale traumei atașamentului. Un terapeut vă poate ajuta să urmăriți modul în care experiențele din copilărie vă influențează alegerile de adult.
Dezvoltarea inteligenței emoționale vă permite să recunoașteți tiparele dăunătoare încă de la început în comunicare. Veți învăța să distingeți intimitatea autentică de atașamentul nevrotic bazat pe frică și lipsă.
Este important să formați în mod intenționat noi conexiuni neuronale prin construirea unor relații sănătoase cu persoane disponibile din punct de vedere emoțional. La început, un astfel de contact poate părea „plictisitor”, deoarece nu declanșează adrenalina obișnuită.
Treptat, creierul tău se va reeduca și va începe să asocieze calmul și siguranța cu sentimentele de iubire. Acest lucru va construi parteneriate puternice și satisfăcătoare, bazate pe respect și sprijin reciproc.
Citește și
- Cum să construiți limite personale cu cei dragi: pași practici pentru păstrarea resurselor emoționale
- De ce crapă o relație: principala greșeală pe care ambii parteneri nu reușesc să o observe
