Îngălbenirea frunzelor castraveților este adesea pusă pe seama deficienței de azot sau a erorilor de irigare.
Cu toate acestea, există o cauză mai puțin evidentă, care rămâne ascunsă pentru majoritatea cultivatorilor de daci, relatează corespondentul .
Este vorba despre deficitul de micronutrienți-cheie precum magneziul, fierul și manganul. Carența acestora perturbă procesul de fotosinteză, chiar și în condițiile unei alimentații de bază ideale.
Problema este agravată de faptul că semnele vizuale ale deficienței acestor elemente par aproape identice pentru ochiul neavizat. Plăcile foliare dintre nervuri încep să își piardă culoarea verde bogat, devenind treptat galbene și decolorându-se.
Sistemul radicular al castravetelui este incapabil să extragă independent aceste elemente din formele inaccesibile din sol. Acest lucru este deosebit de acut în solurile epuizate sau dezechilibrate după mai mulți ani de utilizare.
Cloroza interveinică, așa cum se numește acest fenomen, blochează direct producția de clorofilă. Fără acest pigment, planta nu poate transforma lumina soarelui în energie vitală.
Dacă problema este ignorată, planta își epuizează treptat rezervele și trece în modul de supraviețuire. Acest lucru duce inevitabil la o reducere drastică a numărului de ovare și la o scădere semnificativă a calității fructelor.
Primul lucru de făcut este să efectuați o hrănire foliară cu un microfertilizator complex sub formă de chelat. Această formă este cea mai disponibilă pentru asimilarea rapidă prin plăcile foliare.
Pentru a compensa deficitul de magneziu, pulverizarea cu soluție de sulfat de magneziu este foarte eficientă. Acest element este atomul central al moleculei de clorofilă și este esențial pentru sinteza sa.
Fierul și manganul sunt absorbite mai bine într-un mediu ușor acid, astfel încât merită să verificați pH-ul solului. Dacă solul trebuie să fie dezoxidat, utilizați cenușă de lemn sau făină de dolomită.
Ca soluție pe termen lung, asigurați-vă că îmbogățiți straturile cu materie organică matură, cum ar fi compost sau humus. Materia organică nu numai că hrănește plantele, dar îmbunătățește și structura solului, ajutând rădăcinile să absoarbă mai bine nutrienții.
Mulcirea regulată cu resturi de iarbă sau paie ajută la menținerea unui microclimat stabil al solului. Acest lucru previne scurgerea nutrienților și promovează activitatea bacteriilor din sol care transformă elementele în forme disponibile.
Citiți și
- Cum să semeni muștar pentru un sol perfect: algoritmul pas cu pas al acțiunilor de la agronomi
- Ce se întâmplă dacă ignorați tăierea de toamnă a zmeurei și lăsați tufele până la primăvară