Mulți părinți cred cu adevărat că cea mai bună motivație pentru învățare este lauda pentru note mari.
Cu toate acestea, această strategie poate înlocui subtil motivația internă a unui copil cu dependența de evaluarea externă, relatează .
Concentrarea pe evaluări formează la copil așa-numita „neputință dobândită”, atunci când orice dificultate este percepută ca un obstacol insurmontabil. El ajunge să se teamă să facă o greșeală, deoarece amenință să piardă aprobarea părinților și statutul de „excelent”.
În schimb, lauda pentru eforturi și soluții dezvoltă încrederea în sine. Copilul învață că nu numai rezultatul final este important, ci și procesul de învățare și de depășire.
Neuropsihologii remarcă faptul că această abordare stimulează dezvoltarea gândirii flexibile și a creativității. Creierul încetează să lucreze în modul de căutare a singurului răspuns corect de dragul laudei și începe să exploreze activ problema din unghiuri diferite.
Atunci când un copil este recunoscut pentru eforturile sale, el își dezvoltă o stimă de sine sănătoasă, independentă de circumstanțele externe. El sau ea își dă seama că este valoros în sine, nu doar atunci când ia 10 la școală.
Această diferență fundamentală protejează adolescentul de epuizare și stres cronic în liceu. Învățarea încetează să mai fie o modalitate de a câștiga dragostea părinților și devine un interes intelectual personal.
Lauda procesului îl învață pe copil să își stabilească obiective în mod independent și să găsească modalități neconvenționale de a le atinge. Ea dezvoltă abilitatea de planificare strategică atunci când o sarcină complexă este împărțită în câțiva pași simpli și realizabili.
Un astfel de copil nu intră în panică atunci când primește un C sau un B, ci analizează ce anume a mers prost. El sau ea vede eșecul nu ca pe o judecată, ci ca pe o experiență valoroasă și un punct de creștere ulterioară.
Este important ca părinții să își restructureze limbajul de laudă, făcându-l mai specific și procedural. În loc de „Bravo, cinci!”, este mai bine să spuneți „Văd cât de mult te-ai străduit să rezolvi această problemă dificilă și ai reușit să găsești o soluție originală”.
În timp, acest lucru duce la un rezultat surprinzător – copilul începe să învețe din pur interes și entuziasm de a învăța. Motivația intrinsecă devine un motor mult mai puternic decât orice întărire externă.
Crescând, o astfel de persoană se adaptează mai ușor într-un mediu profesional în care nu există un sistem clar de evaluări. Ea este capabilă să își stabilească propriile obiective, nu se teme de proiecte complexe și dă dovadă de inițiativă.
Astfel, mutarea accentului de la evaluare la proces nu este doar o tehnică pedagogică, ci o investiție pe termen lung în stabilitatea psihologică a copilului și în succesul său la vârsta adultă. Îl ajutați să-și construiască o fundație solidă de încredere în sine, care nu va fi zdruncinată de eșecurile ocazionale.
Citește și
- Cum să justifici o creștere salarială în criză: 3 argumente pentru manager
- Ce se întâmplă dacă creierul nu mai actualizează amintirile: de ce avem nevoie de o memorie instabilă
