Această atracție pare adesea inexplicabilă și contrară bunului simț.
La un nivel logic, înțelegem riscurile potențiale, dar emoțional continuăm să ne îndreptăm spre cei care ne aduc suferință, relatează un corespondent .
Această atracție este înrădăcinată în experiențele noastre din copilărie și în modelele de atașament formate atunci. Dacă iubirea părinților în copilărie a fost condiționată și imprevizibilă, un adult va reproduce inconștient scenariul familiar.
Pixabay
Creierul nostru interpretează oscilațiile emoționale haotice drept iubire pasională, confundând intensitatea experienței cu profunzimea acesteia. Starea de incertitudine și întărirea periodică declanșează o eliberare puternică de dopamină similară jocurilor de noroc.
Psihologia explică acest fenomen prin acțiunea așa-numitei „atracții traumatice”, bazată pe o încercare inconștientă de a vindeca răni vechi. Alegem parteneri care oglindesc dinamica relațiilor noastre anterioare cu personaje-cheie, sperând de data aceasta să „câștigăm” și să primim iubirea care ne lipsește.
Partenerii dificili sunt adesea percepuți ca indivizi enigmatici și profunzi, ceea ce ne trezește instinctul salvator și dorința de a ne arăta excepționalismul. Credința „îl pot schimba” sau „numai eu îi înțeleg adevărata natură” devine un cârlig psihologic puternic.
Astfel de relații oferă un fals sentiment de control asupra traumelor neexprimate din copilărie, creând o iluzie de siguranță. Persoana preferă haosul familiar al incertitudinii înspăimântătoare unei relații sănătoase și stabile cu care pur și simplu nu este obișnuită.
Depășirea constantă a obstacolelor în relații creează un sentiment distorsionat de intimitate bazat pe stresul trăit în comun. Acest fenomen este cunoscut sub numele de „legătura traumatică”, care formează o dependență emoțională puternică, dar distructivă.
În timp, acest lucru duce la epuizare emoțională, pierderea stimei de sine și pierderea contactului cu propriile nevoi. Persoana este atât de consumată de încercarea de a „câștiga” iubirea încât nu mai observă cum relația îi distruge identitatea.Recunoașterea acestor mecanisme este primul și cel mai important pas pentru a rupe cercul vicios. Trebuie să analizați cu sinceritate ce scenarii din copilărie și nevoi nesatisfăcute se află în spatele alegerilor dumneavoastră.
Activitatea terapeutică ar trebui să se concentreze pe formarea unui tip sigur de atașament și pe dezvoltarea unor limite personale sănătoase. Înțelegerea adevăratelor tale sentimente și nevoi îți permite să construiești relații dintr-o stare de integritate, mai degrabă decât de foame de traumă.
Dezvoltarea compasiunii de sine și a atenției ajută la întreruperea repetării automate a tiparelor distructive. Învățați să recunoașteți primele semne ale dinamicii toxice și acordați-vă permisiunea de a face o pauză pentru o evaluare sobră a situației.
Mișcarea treptată către relații sănătoase începe cu alegerea de a îmbrățișa predictibilitatea și respectul reciproc, chiar dacă acestea par plictisitoare la început. Adevărata intimitate este construită pe calm și stabilitate, nu pe un roller coaster emoțional.
Citește și
- Cum să recunoști un manipulator la prima întâlnire: 5 semne sigure pe care nu le poți ignora
- De ce partenerul tău te ignoră: cum obiceiul de a întrerupe distruge încrederea într-un cuplu.
